Suntem ceea ce nu suntem ceea ce Dumnezeu nu a vrut cu noi insine sa devenim.Aievea terminam o scoala ,dupa care ne dam seama de ceea ce e adevarat , ca viata trebuie urmata dupa o regula ,o regula a vieti ,aievea ca un drum bine ingrijit cu pomi pe marginea sa .Incepem a calca aievea pe alee dar cade o frunza mai cade una si altele trebuie sa trecem peste ele ,ce sunt pragurile vieti noastre, sunt greutatile vieti care trebuie s-o parcurgem zi de zi ceas de ceas.E trist sa aflam ca ce era un vis frumos e doar minciuna, ura si dispret ,un vis ce nu e in concordanta cu realitatea de zi cu zi.Mereu acuma suntem manipulati zi de zi jigniti desi avem dreptate unde e moralitatea unde e credinta noastra de crestini unde s-a dus .Ne e greu sa intelegem acest sentiment dar privind realitatea e asa trist si de neinteles.Nu mai e lumea de altadata lumea cat de cat a sinceritatii unu fata de altu precum erau ,acum totul devine minciuna dispret si furt al identitatii ,acum terminam o scoala si cunoastem dar sintem depasiti de cei ce stiu mintii si vorbi cuvinte josnice .E trist ceea ce trebuie sa urmam calea cu multe obstacole ce ni-s puse in fata si daca avem credinta le dapasim cu bine, crezand in Dumnezeu si in viata ce va urma.E greu e dar trebuie sa mergem mai departe ,de multe ori plangem ,suferim, ne inbolnavim dar trecem peste toate suntem luptatori pentru viata si frumusetea ei.Asteptam ca la capatul aleei sa gasim lumina cea visata ,credinta, fericirea si dragostea de care am dus lipsa cautand-o mereu.
