Starea sufleteasca e aievea ca anotimpurile,da zic eu ca acea traire sufleteasca e mereu schimbatoare mereu de neinteles ,de ne evitat si aievea in concordanta de ceea ce facem, cu armonia noastra ,cu cuvintele pe care le rostim de faptele noastre mai bune sau mai rele si intr-u totul unitara cu principiile credintei si a lui Dumnezeu.Ne punem intrebarea uneori de ce pulsul inimi se acelereaza mereu, de ce am o stare de disconfort dupa ce am facut ceva ,dupa o discutie ,dupa o intrevedere,uneori acest sentiment e greu de inteles deoarece se manifesta foarte ciudat asupra fiintei noastre prin acelerarea pulsului ,a avea un sentiment de vinovatie fata de noi insine de persoana cu care am discutat si ne intrebam de ce oare, de ce .Toate au un raspuns bun si firesc pe care multi il ignora sil indeparta desi realitatea o simt fiindu-le greu sa recunoasca caci noi ca fiinta de la nastere pana la moarte suntem daruiti cu un spirit ,duh,care ne insoteste pe tot parcursu vieti si care e ca un stalp de temelie intre noi ca fiinta si Dumnezeu.De asemenea nu toata lumea are sau simte o stare mai ciudata in unele momente deoarece nu toti avem aceasi sensibilitate fata de legile universului si de Dumnezeu si de aceea, nu la toti e la fel.Acest sentiment se manifesta ,adresand un cuvant gresit cuiva sau nerespectand pe cineva cum ar trebui sa-l respectam sau jignind sau sub multitudinea de forme pe care le aplicam care nu-s in concordanta cu Dumnezeu si eului nostru interior ne face sa simtim in corp acel gol fata de persoana cu care am discutat si pe care in anumite momente poate am judecat-o gresit sau sub alte forme in care noi nu ne dam sema ca de fapt am gresit si suntem avertizati prin acel sentiment ciudat si uneori de neinteles.Fiinta noastra fiind daruita cu o intelepciune dar si cu un duh{spirit} la nastere care mereu va incerca sa ne avertizeze de greseli de mandria noastra si de altele ca sa nu mai facem caci ele vor fi scrise in cartea vieti eterne ce ne va caracteriza la adevarata intalnire cu Dumnezeu. De aceea cand avem un sentimnt ciudat fata de cineva si chiar de noi insine e bine sa ne gandim unde am gresit cu ce si sa indreptam sa intelegem pe fiecare cum se cuvine deoarece nu toti suntem la fel.Sa nu punem mai sus de noi pe nimeni ci doar pe Creator ,sa avem un comportament firesc fata de toti cu putinta pentru ca sa nu fim avertizati si armonia sa ne cuprinda la orice pas traind in credinta pace si dragoste .Nu toti au acest sentiment ci doar cei ce au o legatura sufletesca cu Dumnezeu cu dragostea lui eterna si de ne egalat.
Starea sufleteasca e aieviea ca anotimpurile
Starea sufleteasca e aievea ca anotimpurile,da zic eu ca acea traire sufleteasca e mereu schimbatoare mereu de neinteles ,de ne evitat si aievea in concordanta de ceea ce facem, cu armonia noastra ,cu cuvintele pe care le rostim de faptele noastre mai bune sau mai rele si intr-u totul unitara cu principiile credintei si a lui Dumnezeu.Ne punem intrebarea uneori de ce pulsul inimi se acelereaza mereu, de ce am o stare de disconfort dupa ce am facut ceva ,dupa o discutie ,dupa o intrevedere,uneori acest sentiment e greu de inteles deoarece se manifesta foarte ciudat asupra fiintei noastre prin acelerarea pulsului ,a avea un sentiment de vinovatie fata de noi insine de persoana cu care am discutat si ne intrebam de ce oare, de ce .Toate au un raspuns bun si firesc pe care multi il ignora sil indeparta desi realitatea o simt fiindu-le greu sa recunoasca caci noi ca fiinta de la nastere pana la moarte suntem daruiti cu un spirit ,duh,care ne insoteste pe tot parcursu vieti si care e ca un stalp de temelie intre noi ca fiinta si Dumnezeu.De asemenea nu toata lumea are sau simte o stare mai ciudata in unele momente deoarece nu toti avem aceasi sensibilitate fata de legile universului si de Dumnezeu si de aceea, nu la toti e la fel.Acest sentiment se manifesta ,adresand un cuvant gresit cuiva sau nerespectand pe cineva cum ar trebui sa-l respectam sau jignind sau sub multitudinea de forme pe care le aplicam care nu-s in concordanta cu Dumnezeu si eului nostru interior ne face sa simtim in corp acel gol fata de persoana cu care am discutat si pe care in anumite momente poate am judecat-o gresit sau sub alte forme in care noi nu ne dam sema ca de fapt am gresit si suntem avertizati prin acel sentiment ciudat si uneori de neinteles.Fiinta noastra fiind daruita cu o intelepciune dar si cu un duh{spirit} la nastere care mereu va incerca sa ne avertizeze de greseli de mandria noastra si de altele ca sa nu mai facem caci ele vor fi scrise in cartea vieti eterne ce ne va caracteriza la adevarata intalnire cu Dumnezeu. De aceea cand avem un sentimnt ciudat fata de cineva si chiar de noi insine e bine sa ne gandim unde am gresit cu ce si sa indreptam sa intelegem pe fiecare cum se cuvine deoarece nu toti suntem la fel.Sa nu punem mai sus de noi pe nimeni ci doar pe Creator ,sa avem un comportament firesc fata de toti cu putinta pentru ca sa nu fim avertizati si armonia sa ne cuprinda la orice pas traind in credinta pace si dragoste .Nu toti au acest sentiment ci doar cei ce au o legatura sufletesca cu Dumnezeu cu dragostea lui eterna si de ne egalat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un articol interesant mi se pare pana la urma desi poate nu este chiar perfect sub multe aspecte...
RăspundețiȘtergereperfecti nu suntem nici noi dar mergem inainte
RăspundețiȘtergere“Cel ce seamănă cu lacrami, vor secera cu cântări de veselie” (Psalmul 126:5)
RăspundețiȘtergerePrietenii te ţin de mână şi te încurajează pe drum, dar ducerea la îndeplinire a unui vis, venit de la Dumnezeu, implică udarea lui cu propriile tale lacrimi. Nici părtăşia, nici prietenia nu poate micşora preţul sacrificiului personal care ţi se cere. Aceasta este vestea nu prea bună. Totuşi, vestea mai mult decât bună este că va exista un seceriş! ” Cei ce seamănă cu lacrămi, vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii”. Dar trebuie să ştii în ce anotimp te afli. Există:
1) O vreme pentru lacrimi. Aceasta nu este o scuză pentru pasivitate sau o expunere a slăbiciunii care te reduce la plâns pentru că viaţa nu este corectă şi situaţiile sunt dificile. Neemia a fost mişcat până la lacrimi pentru ruinele Ierusalimului. Apoi L-a căutat pe Dumnezeu, a alcătuit un plan, a făcut o echipă şi a rezidit cetatea. Pe tine ce te mişcă? Pentru ce eşti plin de pasiune?
2) O vreme pentru seceriş. Orice lucru în viaţă îşi are vremea lui, dar şi cauza lui (Ecclesiastul 3:1-4). Cei care înţeleg motivul şi care trăiesc la maxim acest anotimp sunt “ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui” (Psalmul 1:3). Să remarcăm cuvintele: “la vremea lui”. Rodul nu va creşte înainte de vreme. De aceea trebuie să faci diferenţa între vremurile diferite din viaţa ta şi să te adaptezi la ele. Chiar şi meniurile din restaurante ne amintesc că anumite preparate sunt disponibile numai în sezon. Trebuie să ştii când este timpul să te opreşti din plâns şi să începi să seceri, altfel vei pierde recolta. Lacrimile sunt pentru cel care pune sămânţa, bucuria este pentru cel care culege roadele. Aşadar când se schimbă anotimpul, culege-ţi roadele plin de bucurie! Ţi-ai făcut partea, acum este vremea să te bucuri de ceea ce ti-a promis Dumnezeu.
http://www.garbo.ro/articol/Psihologie/5852/Personalitat ea-umana-si-cele-patru-tipologii-psiho-cromatice.html
RăspundețiȘtergereun articol interesant aici..o sa-ti placa pentru ca vine in complectarea aceea ce ai scrs tu ..poate ; citeste si zii dupa ! :)
Personalitatea umana si cele patru tipologii psiho-cromatice ,am citit articolele de acolo desigur fiecare fiinta umana ii e daruit a cunoaste ceva din noiamul de informati ce le primim din astral si fiecare are acel eu interior acea sensibilitate sufleteasca pentru a intelege unele fenomene pe care ne este dat sa le inpartasim si altora.Canalele de comunicare sunt vaste si noi avem acei receptori pe care in ultimul deceniu sa zic asa leam cam pierdut semnificatia si de aceia sa cautam eul din noi pentru a fi in concordanta cu natura si cu Dumnezeu.
RăspundețiȘtergere