Un vis

Sa incepem cu inceputul.

Mai intai vreau sa spun ca cei care nu cred in DUMNEZEU nu are rost sa citeasca aceasta istorioara.
Mama mea a murit pe 08/01/1994.Atunci cand traia ea avea grija de bunicii mei(parinti)ei care la randul lor au plecat si ei in lumea celor drepti si fara de pacat.Bunicii mei aveau o casuta mica ca la tara cu o curte mica in fata casei
Intr-o noapte am visat ca bunica mea era pe moarte.Era multa lume adunata in curte.Eu eram alaturi de bunica mea care m-a crescut ca pe fiul ei.Ea a fost a doua mama pentru mine.Am iesit afara in curte si am ridicat mainile spre cer rugandu-ma la DUMNEZEU sa nu o ia si pe bunica.Am inceput sa ma ridic la cer spre mirarea celor care erau in curte nestiind ce se intampla cu mine.Am ajuns sus in cer dar era acelasi loc de unde am plecat ,numai ca era frumos si ingrijit ca atunci cand traia mama.Langa mine a aparut cineva imbracat in alb ce avea stralucirea soarelui.Nu stiu cine era ca nu i se putea vedea fata din cauza luminii ce o emana.A intrat cu mine in curte si mi-a zis :uite-o pe mama ta, dupa care a disparut.Mama era cu un grup de oameni,parea ca le arata inprejurimile.Cand am vazut-o am inceput sa plang si am mers la ea intreband-o:de ce ai plecat? de ce ai plecat si pe mine mai lasat aici? .Plangand si strangandu-ma la piept mi-a raspuns:lasa ca nu mai e mult si ai sa vii si tu aici. Mi  l-a aratat pe bunicu, care si el plecase dintre noi.Am mers la el,ne-am luat in brate si am inceput sa plangem.In aceasta curte era si fratele mama-i mele care si el plecase in cealalta lume exact la 11 luni dupa mama.Acelasi lucru am facut si cu el.Ne-am imbratisat,am plans si am stat de vorba.Aceleasi cuvinte si intrebari ca atunci cand era in viata.Inainte sa cobor pe pamant bunicul meu m-a chemat la el.A scos verigheta de pe deget,mi-a pus-o in palma zicandu-mi:mergi la mama-mare da nu i-o dai ei personal.O pui pe pervazu la geam si zici ca am uitat eu s-o iau cand am plecat.Astea fiind intamplate am coborat pe pamant in lumea reala.Se parea ca DUMNEZEU imi ascultase rugaciunea.Bunica era bine.
In acea zii m-am trezit din somn cel mai fericit copil din lume.Asta pentru ca o iubeam foarte mult pe mama si inca o mai iubesc la fel de mult chiar daca langa mine este doar sufletul ei.Am mers la bunica dar fara intentia de ai povesti visul,dar am ramas blocat cand mi-a aratat verigheta bunicului meu care eu deasemenea stiam ca nu putea sa fie acolo.O vazusem pe degetul bunicului cand a fost inmormantat.Si mai ales ca pe pervazul geamului isi tinea bunica banii(maruntis),de unde ma mai trimetea sa mai iau din cand in cand pentru ai cumpara cateceva a doua zi cand mergeam la ea.Neavand de aleas i-am povestit visul.A inceput sa planga si sa se roage la DUMNEZEU sa nu ma ia pe mine ca sunt un copil ,ci sa o ia pe ea ca e batrana si deja si-a ingropat sotul si doi copii.
La  o luna de zile,bunica mea a plecat si ea alaturi de cei dragi,in lumea cealalta,cea fara de pacat.
Deci cu toate acestea spuse bunica a murit in locul meu.De atunci nu am  mai visat pe nimeni drag care sa-mi spuna ca mai e putin si am sa plec si eu.Sunt in continuare in lumea asta si-mi traiesc viata asteptand sa vina ziua de apoi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu